Assignment 2

Compare the four Romanian versions of the following poem by Edgar Allan Poe. First, you are to analyse the SL poem starting from its integration into a specific literary period and trend, continuing with its integration into Poe’s literary work and ending with a detailed analysis of its denotative and connotative content and of its form. Then you have to compare the rendition of all these elements in the four TL versions.

TO HELEN

1845

By Edgar Allan Poe

Helen, thy beauty is to me

   Like those Nicean barks of yore,

That gently, o’er a perfumed sea,

   The weary, way-worn wanderer bore

   To his own native shore.

On desperate seas long wont to roam,

   Thy hyacinth hair, thy classic face,

Thy Naiad airs have brought me home

   To the glory that was Greece

And the grandeur that was Rome.

Lo! in yon brilliant window-niche

               How statue-like I see thee stand!

               The agate lamp within thy hand,

Ah! Psyche, from the regions which

                Are Holy Land!

ELENEI

Version 1 (by Emil Gulian)

            Elena, frumuseţea ta e pentru mine

                        Asemenea corăbiilor niceene de-altădată,

                        Ce, lunecând pe-o mare parfumată,

            Duceau călătorul ostenit să-l aline

                        Coasta natală visată.

            Căci pribegeam pe mări dezolate ca ale Sodomei,

                        Când hiacintul părului tău şi clasica ta figură,

            Gloriei Greciei, splendorii Romei,

                        Ca unui cămin, din nou mă dădură.

            Ca într-o nişă în ale ferestrelor focuri,

                        Dreaptă statuie mi-apăruşi înainte,

                        În mână cu lampa de-agată fierbinte!

            Ah, Psyché, venită din locuri

                        Ce sunt Ţări Sfinte!

ELENEI

Version 2 (by Mihu Dragomir)

            Elena, chipul tău vrăjit

                        E-o luntre pe-al Niceei val,

            Ducând drumeţul obosit

                        Pe-o mare lină, de cristal,

                        Spre ţărmul lui natal.

Aşa, din sumbre mări de-amar -

                        Naiadă, păr de hyacint,

Cântând, m-aduci acasă iar,

                        În vechea Grecie, sclipind,

În vechea Romă re-nviind.

În nişa din fereastră-acum

                        Te văd, statuie, şi în vânt

                        Ţii lampa de agat, arzând.

Psychè ce vii pe-un tainic drum

                        din  Locul Sfânt.

ODĂ ELENEI

Version 3 (by Procopie Clonţea)

Elena, frumoasă-mi pari neasemuit

                      Ca luntrile nicene ce vreodat’,

Pe marea ‘nmerismată au croit

                      Drum lin de apă şi-au purtat

                      Spre ţărm natal, pribeagul nu-ştiu-când plecat.

Sălaş aveam eu singur pe marea tumultoasă

                      Dar chipul tău cel clasic, un păr de nestemată

Şi vraja-ţi de naiadă m-au întors acasă

                      Visând ce mare Grecia va fi fost aldată

Şi scene de grandoare din Roma glorioasă.

                        Acolo, în arcul ferestrei luminate

                           Mi-apari ca o statuie, dreaptă, nemişcată!

                           În mână ai o lampă de agată,

                        O, Psyche, din locuri neîntinate,

                           Din Ţara Binecuvântată!

ELENEI

Version 4 (by Cristina Miron)

            Elena, frumuseţea ta

               E ca un niceean vapor

            Condus pe-nmiresmata mare

               De mult-truditul călător

               Spre ţărmul său de dor.

Am pribegit printre vâltoare

                        Păru-ţi de hiacint, chipul divin

Naiadă, m-au luat de pe mare

                        În Grecia, să-mi fie iar cămin

Şi-n Roma, cu apusa ei grandoare.

Şi la fereastra luminată

                        Te văd ca o statuie stând!

                        De-agată lampă-n mâini ţinând

Ah, Psyche, cum soseşti tu, iată,

                        Din Sfânt Pământ!