Assignment 4

Analyse the Romanian versions of the following two poems by Sylvia Plath. 

First, you are to analyse the SL poem starting from its integration into a specific 

literary period and trend, continuing with their integration into Plath’s literary work and biography 

(for biographical details see http://www.americanpoems.com/poets/sylviaplath/1408/comments) 

and ending with a detailed analysis of their denotative and connotative content and of their form 

(for the analysis of Lady Lazarus consult the critical background 

on http://www.english.illinois.edu/maps/poets/m_r/plath/lazarus.htm; 

for a possible interpretation of Letter in November  

see http://bloodjet.wordpress.com/2009/04/05/letter-in-november/ ). 

Then you have to compare the rendition of all these elements in the TL version.

LADY LAZARUS (1962) by Sylvia Plath

LADY LAZARUS Romanian version by Elena Ciobanu

I have done it again. One year in every ten I manage it - A sort of walking miracle, my skin Bright as a Nazi lampshade, My right foot A paperweight, My face a featureless, fine Jew linen. Peel off the napkin O my enemy. Do I terrify?- The nose, the eye pits, the full set of teeth? The sour breath Will vanish in a day. Soon, soon the flesh The grave cave ate will be At home on me And I a smiling woman. I am only thirty. And like the cat I have nine times to die. This is Number Three. What a trash To annihilate each decade. What a million filaments. The peanut-crunching crowd Shoves in to see Them unwrap me hand and foot - The big strip tease. Gentlemen, ladies These are my hands My knees. I may be skin and bone, Nevertheless, I am the same, identical woman. The first time it happened I was ten. It was an accident. The second time I meant To last it out and not come back at all. I rocked shut As a seashell. They had to call and call And pick the worms off me like sticky pearls. Dying Is an art, like everything else. I do it exceptionally well. I do it so it feels like hell. I do it so it feels real. I guess you could say I’ve a call. It’s easy enough to do it in a cell. It’s easy enough to do it and stay put. It’s the theatrical Comeback in broad day To the same place, the same face, the same brute Amused shout: ‘A miracle!’ That knocks me out. There is a charge For the eyeing of my scars, there is a charge For the hearing of my heart - It really goes. And there is a charge, a very large charge For a word or a touch Or a bit of blood Or a piece of my hair or my clothes. So, so, Herr Doktor. So, Herr Enemy. I am your opus, I am your valuable, The pure gold baby That melts to a shriek. I turn and burn. Do not think I underestimate your great concern. Ash, ash - You poke and stir. Flesh, bone, there is nothing there - A cake of soap, A wedding ring, A gold filling. Herr God, Herr Lucifer Beware Beware. Out of the ash I rise with my red hair And I eat men like air.

Am făcut-o iar. La zece ani odată Reuşesc – Un fel de minune ambulantă, pielea mea Aprinsă ca un abajur nazist, Piciorul meu drept, Prespapier, Faţa mea fără cute, Pânză fină, ebraică. Dă giulgiul la o parte, O, duşman a meu. Înspăimânt ? – Nasul, orbitele, şirul întreg de dinţi? Duhoarea acră Va dispărea ca mâine. Curând, curând, carnea Mâncată de hăul mormântului va fi La loc pe mine, Iar eu, femeie zâmbitoare. Treizeci de ani, atât, Şi, ca pisica, pot de nouă ori să mor. Asta e a Treia Oară. Cât gunoi Să distrugi fiecare decadă. Ce milion de ligamente. Gloata scuipătorilor de seminţe Se-nghesuie înăuntru să-i vadă Cum mă despoaie din creştet până-n tălpi – Strip tease de senzaţie. Doamnelor şi domnilor, Iată mâinile mele, Genunchii. Piele şi os, se poate, Dar una şi aceeaşi femeie. Prima dată, la zece ani s-a-ntâmplat. A fost un accident. A doua oară mi-am pus în gând Să merg până la capăt, să nu mă mai întorc. Am împietrit închisă Ca o scoică. Le-a trebuit să cheme, să cheme Şi să-mi scoată viermii încleiaţi ca perlele. A muri E o artă, ca orice alt lucru. O fac grozav de bine. O fac să doară ca dracu. O fac să pară reală. Am chemare, s-ar zice. E destul de uşor s-o fac într-o carceră. E destul de uşor s-o fac şi să-nţepenesc. E teatrala Întoarcere, ziua-n amiaza mare, În acelaşi loc, la aceeaşi figură, aceeaşi brută Voce urlând desfătată : „Minune!” – Asta mă dă gata. Există o taxă Ca să-ţi plimbi ochii pe cicatricile mele, o taxă Ca să-mi asculţi inima – Chiar merge. Şi mai e o taxă, una foarte mare, Pentru orice cuvânt sau atingere Sau pic de sânge Sau fir de păr sau haină de-ale mele. Şi-uite aşa, Herr Doktor. Aşa, Herr Inamic. Sunt opera ta, Sunt comoara, Bebeluşul din aur pur Ce se topeşte într-un ţipăt. Ard şi mă tăvălesc. Să nu crezi că-ţi subestimez marele interes. Cenuşă, cenuşă – Stârneşti, scormoneşti, Carne, oase, nimic, nimic – O coajă de săpun, O verighetă, O plombă de aur. Herr Dumnezeu, Herr Lucifer, Păzea, Păzea. Cu părul roşu Renasc din cenuşă Şi mănânc oameni cum respir aer.

LETTER IN NOVEMBER (1962) by Sylvia Plath

SCRISOARE ÎN NOIEMBRIE Romanian version by Elena Ciobanu

Love, the world Suddenly turns, turns color. The streetlight Splits through the rat’s tail Pods of the laburnum at nine in the morning. It is the Arctic, This little black Circle, with its tawn silk grasses – babies’ hair. There is a green in the air, Soft, delectable. It cushions me lovingly. I am flushed and warm. I think I may be enormous, I am so stupidly happy, My wellingtons Squelching and squelching through the beautiful red. This is my property. Two times a day I pace it, sniffing The barbarous holly with its viridian Scallops, pure iron, And the wall of the odd corpses. I love them. I love them like history. The apples are golden, Imagine it - My seventy trees Holding their gold-ruddy balls In a thick gray death-soup, Their million Gold leaves metal and breathless. O love, O celibate. Nobody but me Walks the waist high wet. The irreplaceable Golds bleed and deepen, the mouths of Thermopylae.

Dragoste, lumea Prinde, prinde dintr-odată culoare. Luminile străzii Se taie în cozile Şobolanilor, păstăile de salcâm la nouă, în zori. E Arctica,   Cerculeţul acesta Negru cu ierburi de mătase brună – păr de prunci. În aer e un verde Moale, delectabil. M-alintă, pernă iubitoare.   Sunt roşie şi caldă. Cred că sunt enormă, Sunt aşa de prosteşte de fericită, Cizmele mele de cauciuc Pleoscăie, pleoscăie prin roşul frumos.     Acesta îmi este domeniul. De două ori pe zi Îl colind, adulemcând Ilicea barbară cu scoicile ei Verzi-albastre, de fier pur,   Şi zidul vechilor leşuri. Le iubesc. Le iubesc ca istoria. Merele sunt aurii, Imaginează-ţi –   Cei şaptezeci de pomi ai mei Ţinându-ţi globurie roş-aurii Într-o supă cenuşie de moarte, Milioanele lor De frunze de aur, metalice, fără suflu.   O, dragoste, o, celibat. Nimeni în afară de mine Nu merge prin umezeala până la brâu. Odoarele de aur, neînlocuibile, Sângerează şi se afundă, gurile de la Termopile.