I. Compare the four Romanian versions of the following
famous Sonnet by William Shakespeare. First, you are to analyse the SL
poem starting from its integration into a specific literary period and trend,
continuing with its integration into Shakespeare’s literary work and ending
with a detailed analysis of its denotative and connotative content and of its
form (For the paraphrase of the Sonnet
and hints for its analysis, see Mabillard, Amanda. An Analysis of
Shakespeare’s Sonnet 18. Shakespeare Online. 2000. on
http://www.shakespeare-online.com/sonnets/18detail.html.) Then you have to
compare the rendition of all these elements in the TL versions.
by
William Shakespeare
Shall
I compare thee to a summer’s day?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date:
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimm’d;
And every fair from fair sometime declines,
By chance or nature’s changing course untrimm’d;
But thy eternal summer shall not fade
Nor lose possession of that fair thou owest;
Nor shall Death brag thou wander’st in his shade,
When in eternal lines to time thou growest:
So long as men can breathe or eyes can see,
So long lives this and this gives life to thee.
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date:
Sometime too hot the eye of heaven shines,
And often is his gold complexion dimm’d;
And every fair from fair sometime declines,
By chance or nature’s changing course untrimm’d;
But thy eternal summer shall not fade
Nor lose possession of that fair thou owest;
Nor shall Death brag thou wander’st in his shade,
When in eternal lines to time thou growest:
So long as men can breathe or eyes can see,
So long lives this and this gives life to thee.
Version
1 by Gh. Tomozei
Cu-o zi a verii
poate să te semui?
Tu eşti mai plin de farmec şi mai blând!
Un vânt doboară creanga şi blestemu-i
că frunza verii moare prea curând.
Ades e ochiul cerului fierbinte
şi aur îl precede-întunecat
precum frumosul din frumos descinde
sub cerul simplei firi, netulburat.
Dar vara ta eternă nu păleşte
şi n-ai să pierzi ce astăzi stăpâneşti
în umbra morţii n-ai să plimbi caleşte
când într-un vers etern ţi-e dat să creşti.
Cât oamenii privesc şi cât respiră
Trăieşti şi tu în cântu-nchis în liră.
Tu eşti mai plin de farmec şi mai blând!
Un vânt doboară creanga şi blestemu-i
că frunza verii moare prea curând.
Ades e ochiul cerului fierbinte
şi aur îl precede-întunecat
precum frumosul din frumos descinde
sub cerul simplei firi, netulburat.
Dar vara ta eternă nu păleşte
şi n-ai să pierzi ce astăzi stăpâneşti
în umbra morţii n-ai să plimbi caleşte
când într-un vers etern ţi-e dat să creşti.
Cât oamenii privesc şi cât respiră
Trăieşti şi tu în cântu-nchis în liră.
Version 2 by
Grete Tartler
Să te asemăn cu o zi de vară?
Frumuseţe şi balanţă ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, şi-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau ceţuri auriul chip l-au şters,
Şi ce-i frumos din frumuseţe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veşnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,
Nu te umbreşte moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri creşti în timp.
Cât mai respiră-n lume om, cât ochiu-nvaţă,Frumuseţe şi balanţă ai mai mult.
În mai, ades furtuni muguri doboară,
Iar verile-s prea scurte, şi-n tumult.
De multe ori cerescul ochi prea arde,
Sau ceţuri auriul chip l-au şters,
Şi ce-i frumos din frumuseţe scade
Întâmplător, sau de-al naturii mers.
Dar veşnica ta vară nu se duce,
Minunea chipului tu n-o să-ţi schimbi,
Nu te umbreşte moartea-ntre năluce
Când în eterne versuri creşti în timp.
Trăi-va şi acest poem şi-ţi va da viaţă.
Version 3 by
Radu Cârneci
Cu zvelta primăvara să te asemăn, oare?
Ţi-e firea mai gingaşă, iar chipul mai duios;
În Mai, chiar, pier bobocii năzuitori spre floare
Şi scurt e anotimpul şi e capricios:
Ori prea fierbinte-i ochiul din cer privind încoace,
Sau îţi ascunde raza sub nori întunecoşi,
Natura, nu o dată, încearcă să se joace
Chiar opera strivindu-şi sub paşii furioşi.
Ci primăvara crească-ţi, precum o mama bună,
Comorile ce-n tine cu greu le-a adunat,
Să nu-ndrăznească Moartea surâsul, să-ţi apună,
Căci eu prin timp, cu imnul, mereu, te-am înălţat.
Da, câtă vreme oameni vor exista pe lume,
Va dăinui şi versu-mi purtându-te-n renume.
Cu zvelta primăvara să te asemăn, oare?
Ţi-e firea mai gingaşă, iar chipul mai duios;
În Mai, chiar, pier bobocii năzuitori spre floare
Şi scurt e anotimpul şi e capricios:
Ori prea fierbinte-i ochiul din cer privind încoace,
Sau îţi ascunde raza sub nori întunecoşi,
Natura, nu o dată, încearcă să se joace
Chiar opera strivindu-şi sub paşii furioşi.
Ci primăvara crească-ţi, precum o mama bună,
Comorile ce-n tine cu greu le-a adunat,
Să nu-ndrăznească Moartea surâsul, să-ţi apună,
Căci eu prin timp, cu imnul, mereu, te-am înălţat.
Da, câtă vreme oameni vor exista pe lume,
Va dăinui şi versu-mi purtându-te-n renume.
Version
4 by Radu
Ştefănescu
C-o zi de vară te-aş asemui
Dar gloria i-e scurtă: prea uşor
Un vânt de mai cutează-a-i pălmui
Lalelele; tu-l treci, fermecător…
Vezi, soarele ba arde, ba-i ascuns,
Şi auru-i păleşte; ce-i frumos
Îşi pierde haru-n chip de nepătruns,
Sau în al Firii mers capricios,
Dar tu eşti altfel, farmecul tău sfânt
Desparte vremi; desăvârşirii fiu,
Tu ruşinezi şi Moartea, pe pământ
Atotstăpânitoare… Şi mai viu
Ca viaţa eşti, căci stihul meu ţi-e dat,
Cât ochii văd, şi inimile bat…
Dar gloria i-e scurtă: prea uşor
Un vânt de mai cutează-a-i pălmui
Lalelele; tu-l treci, fermecător…
Vezi, soarele ba arde, ba-i ascuns,
Şi auru-i păleşte; ce-i frumos
Îşi pierde haru-n chip de nepătruns,
Sau în al Firii mers capricios,
Dar tu eşti altfel, farmecul tău sfânt
Desparte vremi; desăvârşirii fiu,
Tu ruşinezi şi Moartea, pe pământ
Atotstăpânitoare… Şi mai viu
Ca viaţa eşti, căci stihul meu ţi-e dat,
Cât ochii văd, şi inimile bat…
II. Compare the English versions signed by Cristina
Tătaru of the following three poems by Ştefan Augustin Doinaş. First, you are
to analyse the SL poem starting from its integration into a specific literary
period and trend, continuing with its integration into the poet’s literary work
and ending with a detailed analysis of its denotative and connotative content
and of its form. Then you have to compare the rendition of all these elements
in their TL versions.
1. AMIAZĂ
RUSTICĂ
Privelişti grele. Musca sfredeleşte
văzduhul miruindu-se pe aripi.
Salcâmii-şi suie florile cu scripeţi
până-n tărâmul mierii. Şi se lasă
o binecuvântare peste zborul
lăstunilor, şi - tot mai plini, mai tandri,
în cercuri de jăratic – se aşează
pe-acoperiş. Şi-atât de apăsată,
străbătătoare prin fluide ţigle,
e umbra lor pe grajd, că armăsarul
ce-şi întrerupe-n iesle ronţăitul
se simte-ncălecat de Sfântul Duh…
RUSTIC NOON
văzduhul miruindu-se pe aripi.
Salcâmii-şi suie florile cu scripeţi
până-n tărâmul mierii. Şi se lasă
o binecuvântare peste zborul
lăstunilor, şi - tot mai plini, mai tandri,
în cercuri de jăratic – se aşează
pe-acoperiş. Şi-atât de apăsată,
străbătătoare prin fluide ţigle,
e umbra lor pe grajd, că armăsarul
ce-şi întrerupe-n iesle ronţăitul
se simte-ncălecat de Sfântul Duh…
RUSTIC NOON
Heavy landscapes. The fly is boring through
the sky, its wings anointing with sweet balm.
Acacias raise their pulleyed flowers high
up to the land of honey And a bliss
ever so soft descends over the flight
of martins, and – more full, more tender, circling
in wheels of embers – they come down to sit
upon the roof. And so heavily pressed,
so penetrating through the fluid tiles
their shades are, on the stable that they make
the steed who stops from chewing, in the manger,
feel that he’s mounted by the Holy Spirit…
the sky, its wings anointing with sweet balm.
Acacias raise their pulleyed flowers high
up to the land of honey And a bliss
ever so soft descends over the flight
of martins, and – more full, more tender, circling
in wheels of embers – they come down to sit
upon the roof. And so heavily pressed,
so penetrating through the fluid tiles
their shades are, on the stable that they make
the steed who stops from chewing, in the manger,
feel that he’s mounted by the Holy Spirit…
2. CLIPA DESPĂRŢIRII
Distanţa dintre
noi se face fulger.
Şi păsări zboară prin cenuşa caldă,
cu ţipete livide. Şi străinul
ce trece iute, ca alergătorul,
nu simte, vai! că pieptul lui a rupt
o panglică subţire, ce lucea,
cu disperare, între ochii noştri…
PARTING MOMENT
Şi păsări zboară prin cenuşa caldă,
cu ţipete livide. Şi străinul
ce trece iute, ca alergătorul,
nu simte, vai! că pieptul lui a rupt
o panglică subţire, ce lucea,
cu disperare, între ochii noştri…
PARTING MOMENT
The
distance between us turns into flash.
And birds are flying through the ashes warm,
with livid wailings. And the stranger who’s
running as fast as a long-distance racer,
woe! does not feel his breast has torn apart
an airy ribbon thin, that shone across
between your eyes and mine, so desperately…
And birds are flying through the ashes warm,
with livid wailings. And the stranger who’s
running as fast as a long-distance racer,
woe! does not feel his breast has torn apart
an airy ribbon thin, that shone across
between your eyes and mine, so desperately…
3. TRIPLĂ RĂSFRÂNGERE
În râu, deodată, am văzut cum piere
mesteacănul răsfrânt, răpit de-un val.
mesteacănul răsfrânt, răpit de-un val.
Oare nu este tot aşa, părere,
pentru străinul care stă pe mal
fiinţa noastră, lumile – răsfrânte
într-un alt râu, la rândul lui răsfrânt ?
pentru străinul care stă pe mal
fiinţa noastră, lumile – răsfrânte
într-un alt râu, la rândul lui răsfrânt ?
Mesteacănul n-a încetat să cânte,
aşa cum eu nu încetez să cânt…
aşa cum eu nu încetez să cânt…
TREBLE REFLECTION
I sudden saw the birch tree wash away
there, in the stream; a wave its image tore
there, in the stream; a wave its image tore
I wonder, isn’t it the selfsame way
illusion to the stranger on the shore
the worlds, our being, mirroring into
a stream that’s mirrored by another stream?
illusion to the stranger on the shore
the worlds, our being, mirroring into
a stream that’s mirrored by another stream?
The birch tree hasn’t stopped his song; I, too,
will not stop singing ever, just like him.
will not stop singing ever, just like him.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu